Și acum că a trecut, ce faci?

Așa cum am spus în ultimul articol, cred că această perioadă a avut un impact mai mic sau mare pentru fiecare. Eu am încercat să fructific cât mai mult timpul acesta. De la citit, sport, scris, timp petrecut împreună.

Vineri pe 15 mai am ieșit din starea de urgență și viața încet încet își va relua cursul normal (cel puțin așa sper).

Acum că avem din nou dreptul de a circula liberi, cu restricțiile de rigoare, m-am gândit la ce vreau să fac de acum încolo. Primul lucru pe care l-am facut a fost să mă revăd cu familia. Probabil asta ai făcut și tu. A fost cea mai lungă perioadă din viața mea când am stat fără să ne întâlnim fizic. A fost mult…pentru toți.

Eu vreau să aplic tot ce am învățăt în lunile acestea, iar principala lecție care mi-a rămas adânc înrădăcinată este următoarea: prioritizarea persoanelor din viața mea.

Cred că acum a fost un moment de pauză bun în care am analizat plusuri și minusuri din orice tip de relație. Nu are sens să menții legături doar pentru a păstra o “liniște”. Care liniște? Una falsă? Timpul și energia ta sunt prea valoroase pentru a fi pierdute cu persoane care nu mai rezonează cu tine.

Că tot veni vorba de persoane cu care rezonez, pe lângă familie, au fost revederile cu prietenii.

Bucuria revederii a fost…greu de spus în cuvinte. Mi-a fost dor de ei, de serile noastre în care râdeam cu lacrimi, de poveștile de viață pe care ni le împărtășeam și de un vin bun.

Mi-a fost dor de București, l-am luat la pas în fiecare zi km întregi. A devenit și mai frumos acum! Mi-a fost dor de micul suflet Stormy care m-a iubit, o zi cu lăbuțele sale de urs și năsucul lui umed.

A venit momentul readaptării la viața din trecut. Ce faci de acum ?

Eu mă voi axa în continuare pe pasiunile mele, de la scris la public speaking (voi povesti în alt articol despre asta) , la sport, la gătit. Îmi voi prioritiza oamenii și modul în care aleg să îmi petrec timpul. Nu voi lasă lecția asta să treacă ca și când nu a fost.

Eu privesc perioada aceasta ca pe o furtuna, o furtună din care nu știi cum ai ieșit,dar ai reușit cumva și știi că vei fi schimbat după ea. Vreau să fiu la fel de atentă cu persoanele dragi, vreau să îmi fac timp în continuare pentru mine, vreau să zic NU atunci când limita mea este atinsă.

Și cred că mai trebuie să rămânem cu ceva important acum. Să facem toți un efort, mână de la mâna, să protejăm ”casa noastră”. Natura are nevoie de fiecare dintre noi. Sper ca fiecare să fie conștient de asta. Este casa noastră și avem datoria să o protejăm mereu.

Eu asta voi face, tu ce alegi să faci de mâine?

Cu multă iubire,
Dianis